Partea necunoscută a istoriei: înainte de `90 mulţi vest-germani emigrau în RDG pentru a construi socialismul

Povestea unui fugar

În 1965, Hartmut Richter era arestat în faţa şcolii. Tânărul, pe atunci în vârstă de 17 ani, purta plete şi asculta Beach Boys. Suficient cât să fie luat la întrebări şi bine scuturat de STASI. Un ofiţer l-a arestat.

"Un al doilea a pus cătuşele pe masă, iar un al treilea a scos o foarfecă din geantă şi mi-a spus că dacă încerc să mă apăr, o să mă doară. După aceea mi-au tăiat părul. Când treci printr-o asemenea experienţă, nu mai crezi în latura umanistă a socialismului. Acela a fost momentul în care am decis că nu voi îmbătrâni în RDG şi că voi încerca să fug cu orice preţ!"

- îşi aminteşte Hartmut Richter.

Un an mai târziu, Richter a fugit din RDG prin canalul Teltow. Drumul a fost periculos pentru că cei care încercau să fugă erau deseori împuşcaţi. Prima lui oprire a fost în lagărul Marienfelde unde a primit îngrijiri medicale, îmbrăcăminte şi hrană. Au urmat procedurile de înregistrare a noului azilant, adică multă birocraţie şi nenumărate interviuri. În Germania de Vest nu erau acceptaţi decât cei care fuseseră urmăriţi politic în propria ţară. Pentru a împiedica pătrunderea spionilor sau a criminalilor pe teritoriul Germaniei Federale, nou-sosiţii erau audiaţi în faţa unei comisii. Întrebările curgeau una după alta...

"Aţi participat la acţiuni îndreptate împotriva Republicii Federale? Cine v-a ajutat să fugiţi?"

Prima perioadă în Germania de Vest n-a fost uşoară pentru niciun refugiat - explică Bettina Efner, director al Muzeului Marienfelde:

"Situaţia era nesigură. Nimeni nu ştia exact unde ajunge şi niciun azilant nu-şi putea imagina dinainte prin ce va trece. Mulţi aveau un drum lung de străbătut prin mai multe lagăre. După aceea îşi găseau o locuinţă şi un loc de muncă. Dar până să ajungă să înceapă cu adevărat o nouă viaţă treceau luni sau chiar ani întregi"

Aproape nimeni nu vorbeşte despre fuga vest-germanilor în RDG

Prin lagărul Marienlefde, transformat acum în muzeu, au trecut 1,3 milioane de refugiaţi din fostul bloc comunist. Majoritatea dorea să ajungă în Occident, dar au existat şi destui care plecau din Germania Federală în RDG, mânaţi de dorinţa de a trăi acolo şi de a construi socialismul, dar despre această latură a istoriei germane se vorbeşte prea puţin, lucru care o nemulţumeşte pe Arik Komets, din conducerea muzeului:

"Nu au existat numai refugiaţi din est către vest, ci şi invers! Iar acest aspect nu este menţionat în cărţile de istorie"

Peste o jumătate de milion de cetăţeni vest-germani s-au mutat în RDG. Printre aceştia s-au numărat mulţi intelectuali şi actori cunoscuţi. În noua lor patrie, de data aceasta una socialistă, occidentalii ajungeau în prima fază într-un lagăr, exact ca cei care reuşeau să treacă graniţa în Vest.